Inflamația articulară asociată cu psoriazisul poate apărea gradual sau sub formă de episoade acute, iar recunoașterea timpurie a simptomelor ajută la prevenirea afectării funcției articulare pe termen lung. Simptomele variază de la rigiditate matinală ușoară la durere intensă, tumefiere și limitare a mișcării; fluctuațiile între perioade de remisie și exacerbare sunt frecvente.

Acest articol este doar în scop informativ și nu trebuie considerat sfat medical. Vă rugăm să consultați un profesionist medical calificat pentru recomandări și tratament personalizat.

Care sunt simptomele principale?

Simptomele tipice includ durere articulară, tumefiere, senzație de căldură la nivelul articulației și rigiditate, în special dimineața sau după perioade de inactivitate. Pot apărea entezite (inflamația locului de inserție a tendonului), dactilită (umflarea unui deget sau a întregii labei piciorului) și oboseală persistentă. Leziunile cutanate ale psoriazisului nu reflectă întotdeauna severitatea inflamației articulare: uneori pacienții au simptome articulare semnificative cu puține modificări cutanate.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se bazează pe anamneză, examen clinic atent și investigații imagistice. Informațiile despre istoricul de psoriazis în familie sau pe piele sunt relevante. Medicul poate solicita radiografii pentru a evalua modificările osoase, ecografie pentru detectarea inflamației sinoviale sau RMN pentru evaluarea leziunilor timpurii. Testele de sânge ajută la excluderea altor cauze și la monitorizarea răspunsului la tratament. Consultul cu un specialist în reumatologie și, când este nevoie, cu un specialist în imunologie, contribuie la un diagnostic corect.

Cum influențează durerea și mobilitatea?

Durerea inflamatorie tinde să se înrăutățească la repaus și să se amelioreze cu activitatea moderată, spre deosebire de durerea mecanică. Inflamația cronică poate duce la reducerea mobilității, limitarea activităților zilnice și, în timp, la deformări articulare. Managementul are ca obiective reducerea durerii, îmbunătățirea funcției și conservarea mobilității, prin combinații între tratamente farmacologice și măsuri non-farmacologice. Evaluările funcționale periodice permit ajustarea strategiilor terapeutice.

Ce opțiuni medicamentoase există?

Terapia poate include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru controlul simptomatic al durerii, iar în episoadele severe se pot folosi steroizi pe termen scurt, sub supraveghere medicală. Pentru controlul bolii pe termen lung se utilizează medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARDs) care reduc inflamația și încetinesc progresia structurală. De asemenea, terapiile biologice, care vizează componente specifice ale răspunsului imun, sunt disponibile pentru formele moderate și severe. Alegerea regimenului depinde de severitate, comorbidități și monitorizarea efectelor adverse.

Rolul fizioterapiei și reabilitării

Fizioterapia contribuie la îmbunătățirea forței musculare, flexibilității și protecției articulare. Programele de reabilitare includ exerciții adaptate, terapie manuală, tehnici de stabilizare și recomandări ergonomice pentru activitățile cotidiene. Kinetoterapeuții pot învăța exerciții de mobilitate, stretching și antrenamente de rezistență care reduc riscul de pierdere funcțională. Intervențiile fizioterapeutice pot completa tratamentul medicamentos pentru a menține independența și calitatea vieții.

Modificări ale stilului de viață și monitorizare

Adoptarea unui stil de viață sănătos sprijină controlul bolii: activitate fizică regulată adaptată capacității, menținerea unei greutăți corporale optime, alimentație echilibrată și gestionarea stresului pot reduce frecvența și intensitatea recidivelor. Renunțarea la fumat are beneficii pentru cursul bolii. Monitorizarea regulată, prin vizite la reumatolog și prin autoobservare a simptomelor, ajută la identificarea timpurie a exacerbarilor și la ajustarea tratamentului. Ținerea unui jurnal al simptomelor—notând intensitatea durerii, rigiditatea și limitările de mobilitate—poate facilita comunicarea cu echipa medicală.

Concluzie Recunoașterea semnelor inflamației articulare asociate cu psoriazisul este esențială pentru inițierea unei evaluări și a unui tratament adecvat care să reducă durerea și să păstreze mobilitatea. Colaborarea între pacient, reumatolog, kinetoterapeut și alți specialiști, împreună cu modificările stilului de viață și monitorizarea frecventă, formează baza unei gestionări eficiente a afecțiunii.