Transfer de grăsime: procedură, pași și considerații medicale
Transferul de grăsime (fat transfer) este o procedură în care se recuperează grăsime dintr-o zonă a corpului și se reinjectează în alta pentru a modifica forma, volumul sau conturul. Metoda folosește țesut autolog — propria grăsime a pacientului — ceea ce reduce riscul reacțiilor de respingere asociate cu implanturile. Procedura poate fi folosită în scopuri estetice sau reconstructive, iar rezultatele variază în funcție de tehnică, volume și caracteristicile individuale ale organismului.
Acest articol are scop informativ și nu trebuie considerat sfat medical. Vă rugăm să consultați un profesionist medical calificat pentru recomandări și tratament personalizat.
Ce este fat transfer?
Fat transfer se referă la prelevarea, procesarea și reinjectarea grăsimii proprii pentru refacerea volumului sau remodelarea zonelor corpului. În practică, medicii folosesc liposucția pentru a extrage adipocitele din regiuni precum abdomenul, coapsele sau flancurile. Grăsimea este apoi curățată și concentrată înainte de a fi reinjectată în zone care necesită volum — de exemplu față, mâini, sâni sau fese. Avantajele includ folosirea unui material biologic propriu, iar dezavantajele țin de variabilitatea supraviețuirii transplantului și de necesitatea unei tehnici corecte.
Cum implică surgery procedura pentru body?
Procedura implică elemente chirurgicale (surgery) dar, de regulă, este considerată minim invazivă comparativ cu intervențiile majore. Interventionarea presupune anestezie locală cu sedare sau anestezie generală, în funcție de volum și zone tratate. Pentru body, chirurgul planifică zonele donatoare și recipientă, efectuează liposucția atentă pentru a păstra integritatea adipocitelor și apoi realizează multiple injecții fine în straturi pentru stabilitate și vascularizare. Calitatea tehnicii de surgery influențează rata de supraviețuire a grăsimii și aspectul final.
Care sunt pașii medicali ai procedurii?
Pașii medicali includ consultația inițială pentru evaluarea stării generale, stabilirea așteptărilor și examinarea zonei corpului ce poate dona grăsime. În ziua intervenției se efectuează antisepsie, anestezie și liposucție cu canule adecvate; urmează procesarea grăsimii prin filtrare sau centrifugare pentru a îndepărta serurile și resturile. Reimplantarea se face prin microînjecții pentru a maximiza contactul cu țesutul vascularizat. Monitorizarea postprocedurală medicală urmărește semne de infecție, hematom sau alte complicații, iar pacientul primește indicații pentru recuperare.
Riscuri ale fat transfer și complicații
Ca orice procedură medicală, fat transfer are riscuri: infecție, sângerare, asimetrie, formare de chisturi sau calcificări la locul injecției și absorbție variabilă a grăsimii care poate necesita retușuri. O complicație rară, dar gravă, este embolia de grăsime atunci când particule de grăsime ajung în circulația sanguină și blochează vase importante; riscul este mai crescut în anumite proceduri, de exemplu în augmentarea fesieră dacă tehnica nu respectă recomandările de siguranță. Alegerea unui specialist cu experiență în fat transfer și respectarea indicațiilor medicale scad probabilitatea unor efecte adverse.
Recuperare și rezultate pentru body
Perioada de recuperare variază în funcție de extensia liposucției și a reinjectării. În primele zile pot apărea umflături, echimoze și disconfort moderat; purtarea de îmbrăcăminte compresivă în zonele donatoare este frecvent recomandată pentru 1–4 săptămâni. Rezultatele inițiale pot fi vizibile imediat, dar o parte din volumul reinjectat se poate reabsorbi în primele 3 luni; rezultatul final se evaluează de obicei după 3–6 luni. Pacienții cu condiții medicale preexistente sau cu fumatul activ pot avea o vindecare mai lentă și o rată mai mare de reabsorbție.
Concluzie
Transferul de grăsime este o opțiune medicală utilizată pentru remodelare corporală și reconstrucție, care folosește țesut propriu pentru a adăuga volum și a corecta asimetrii. Procedura combină tehnici de liposucție și reimplantare și necesită o abordare atentă pentru a minimiza riscurile și a optimiza supraviețuirea transplantului. Deciziile privind indicația și tehnica trebuie discutate cu un specialist medical calificat pentru a asigura așteptări realiste și un plan de tratament sigur.