Transferul de grăsime: ce este și cum funcționează
Transferul de grăsime, cunoscut și ca grefă autologă de grăsime, este o procedură chirurgicală folosită pentru a remodela corpul și a readuce volum în zone care au suferit pierdere de țesut. În esență, se recoltează adipocite dintr-o zonă a corpului și se reinjectează în alta pentru corecții estetice sau reconstrucție. Procedura combină tehnici de liposucție și injecție, iar rezultate și riscuri variază în funcție de metoda folosită, de cantitatea de fat transfer și de caracteristicile pacientului.
Acest articol are doar scop informativ și nu trebuie considerat sfat medical. Vă rugăm să consultați un specialist medical calificat pentru recomandări personalizate și tratament.
Ce este transferul de fat?
Transferul de fat implică extragerea cu atenție a grăsimii din zone precum abdomenul, coapsele sau șoldurile și procesarea acesteia pentru a separa celulele viabile. Ulterior, grăsimea purificată este reinjectată în zone care necesită volum, cum ar fi fața, fesele sau mâinile. Procedura folosește țesutul propriu al pacientului, ceea ce reduce riscul de reacții alergice sau respingere. Termenul fat apare frecvent în documentație medicală, dar în practică se traduce prin atenție la calitatea celulelor transplantate.
Cum influențează body forma și volumul?
Transferul de fat poate modifica semnificativ conturul body-ului, adăugând volum acolo unde este necesar și subțiere în zone donate. Spre deosebire de implanturi sintetice, grefele de grăsime oferă rezultate mai naturale în textură și mișcare, deoarece țesutul transplantat se integrează cu cel existent. Efectul final depinde de cât din grăsimea injectată supraviețuiește pe termen lung; o parte poate fi reabsorbită de organism în lunile care urmează. De aceea, planificarea cantității și distribuției este esențială pentru un rezultat echilibrat.
Aspecte de surgery: pași și tehnici
Procedura de surgery pentru transferul de grăsime începe cu anestezia (locală cu sedare sau generală), urmată de liposucție pentru recoltare. Grăsimea este apoi filtrată și centrifugată pentru a obține un material curat, iar injectarea se face în multiple microplase pentru a asigura vascularizarea și supraviețuirea celulară. Tehnicile pot varia: unele echipe folosesc dispuneri stratificate sau tehnologii adiționale pentru a crește rata de supraviețuire a adipocitelor. Intervenția poate dura de la o oră la câteva ore, în funcție de complexitate.
Riscuri medicale și complicații
Ca orice procedură medicală, transferul de fat are riscuri. Posibile complicații includ infecție, hematom, necroză locală a țesutului, asimetrii sau rezultate estetice nesatisfăcătoare. În cazuri rare, pot apărea embolii grase dacă particule de grăsime ajung în vase sanguine majore, motiv pentru care tehnica și experiența chirurgului sunt cruciale. Evaluarea medicală preoperatorie include istoricul pacientului, condițiile care pot afecta vindecarea și discuția despre alternative și riscuri. Monitorizarea postoperatorie atentă reduce incidența problemelor.
Procesul de transfer și recuperare
Recuperarea după transferul de grăsime variază în funcție de zonele tratate. În general, umflarea și echimozele sunt frecvente în primele săptămâni; durerea este de obicei moderată și controlabilă cu analgezice. Pacienții pot relua activitățile ușoare după câteva zile și cele solicitante după câteva săptămâni, conform indicațiilor medicale. Rezultatele inițiale pot să se modifice în primele 3–6 luni, pe măsură ce organismul reabsorbe o parte din grăsime; rezultatul stabilizat apare de obicei după această perioadă. Este importantă respectarea indicațiilor privind purtarea de lenjerie compresivă și evitarea anumitor poziții care pot afecta integrarea grefei.
Concluzie
Transferul de grăsime este o opțiune versatilă pentru remodelare corporală și reconstrucție, oferind rezultate naturale prin utilizarea propriului țesut. Alegerea unui chirurg cu experiență, înțelegerea etapelor chirurgicale, a posibilelor riscuri medicale și a timpului de recuperare ajută la setarea unor așteptări realiste. Consultația personalizată rămâne esențială pentru a determina dacă această procedură este adecvată pentru nevoile fiecărei persoane.